Sourire Turquoise

Comment ne pas aimer Montréal?
Un des vices (cachés) du Québec c'est sa discretion, sa modestie. Mais peut-être c'est là que se trouve le grain de bonheur aussi.
Unul din viciile, ascunse , ale Québecului este marea sa discretie, modestie. Dar poate ca in asta sta ascunsa samanta unei vieti tihnite, plina de bucurii marunte, dar prezente in fiecare zi. Cum sa nu iubesc Montréalul cand sa intampla lucruri asa de speciale? De exemplu in reactie la evenimentele de care va vorbeam in 22 mars, o multime de persoane au ales sa exprime in clar opinia lor fata de actiunile bisericii catolice. Reactiile au fost multe, si toate foarte interesante, inclusiv aceste acte de apostasie = o scrisoare prin care ceri in mod expres sa fii radiat din cadrul evidentelor bisericii catolice. Oamenii ar fi putut pur si simplu sa nu mai mearga la biserica asa cum o fac , de fapt o majoritate de Québécosi, Dar acestia au fost cei care credeau inca, cei care au fost cei mai raniti, si deziluzionati, cei care au vrut sa arate bisericii ca au fost ranitii. Sau acest eveniment iarasi deosebit, in care orchestra simfonica din Montréal serbeaza cei 75 de ani de existenta in acelasi timp , in acelasi loc si impreuna cu echipa montrealeza de hokey care-si serbeaza 100de ani de existenta. Este un gest extrem de curajos sa aduci impreuna aceste doua culturi, am spune lumi diferite...daca am fi in alta parte decat in Québec! Dar aici totul e posibil , nici o prejudecata nu isi are locul, oamenii pot fi foarte greu incadrati in sabloane si eu ador asta! Si nu sunt singura care observa discretele dar fantasticele realizari in domeniul vietii sociale din Québec!